Deschiderea unui punct de lucru are trei timpi. Înainte, firma își asigură dovada spațiului și verifică activitățile care vor funcționa acolo. În timpul procedurii, înregistrează mențiunea la Registrul Comerțului. După, declară locația la ANAF și obține autorizările cerute de activitate. Pașii săriți sunt, de regulă, cei din afara registrului: verificarea spațiului și declararea fiscală.
Ordinea contează fiindcă fiecare etapă se sprijină pe cea dinainte. Un magazin deschis înaintea mențiunii funcționează la o adresă nedeclarată, iar o mențiune obținută fără verificarea codurilor CAEN acoperă o locație în care firma nu are voie să facă ceea ce și-a propus. Reperele de mai jos sunt cele prezentate de ADISAF, firmă din București care se ocupă, online, de deschiderea și de închiderea punctelor de lucru pentru societăți din toată țara.
Ce este un punct de lucru
Punctul de lucru este o locație, alta decât sediul social, în care firma își desfășoară efectiv activitatea: un magazin, un depozit, un birou, un atelier. Este opțional. O firmă care lucrează numai la sediu ori numai la clienți nu are nevoie de el. În schimb, o firmă poate avea oricâte puncte de lucru, în orice localitate, fără legătură cu orașul în care își are sediul.
Criteriul este activitatea efectivă. Dacă într-un loc se vinde, se produce, se depozitează sau se primesc clienți în mod obișnuit, acel loc trebuie să apară în evidențele firmei.
Înainte de deschidere: spațiul și activitățile
Verificarea de început privește spațiul. Firma are nevoie de un act care să îi dea dreptul de a-l folosi: contract de închiriere, contract de comodat sau act de proprietate. Semnarea contractului de închiriere înaintea oricărei alte verificări este o grabă care se plătește, pentru că unele spații nu pot primi activitatea dorită.
Dacă spațiul se află într-un imobil de locuit, de pildă la parterul unui bloc, se adaugă acordul asociației de proprietari și al vecinilor. Obținerea lui depinde de oameni, nu de formulare, deci se cere din timp. Un salon de înfrumusețare primit cu reticență de vecinii direcți poate rămâne blocat săptămâni întregi din acest motiv.
A doua verificare privește codurile CAEN. Activitățile care vor funcționa în noua locație trebuie să se regăsească în obiectul de activitate al firmei. O societate de comerț care deschide un mic atelier de reparații descoperă uneori că reparațiile nu figurează în actul constitutiv. În acest caz, obiectul de activitate se actualizează. Pentru căutare, site-ul ADISAF are un instrument dedicat, „Găsește codul CAEN”, construit pe clasificarea Rev. 3.
În timpul procedurii: mențiunea la Registrul Comerțului
Deschiderea propriu-zisă se face printr-o mențiune. Pe lângă dovada spațiului, dosarul cuprinde trei piese:
- hotărârea asociatului unic sau a adunării generale a asociaților, prin care se decide înființarea punctului de lucru;
- cererea de înregistrare a mențiunii;
- declarația pe propria răspundere.
Mențiunea pentru punctul de lucru se soluționează, atunci când dosarul este complet, în termenul legal de o zi lucrătoare de la înregistrarea cererii. Termenul se prelungește dacă se cer completări, iar acestea apar de regulă din nepotriviri: o adresă scrisă diferit în contract și în hotărâre, un cod CAEN care lipsește din actul constitutiv. O zi lucrătoare este, așadar, un termen legal pentru dosarele în regulă, nu o promisiune valabilă pentru orice cerere.
Un detaliu de calendar: deschiderea pentru public se planifică după înregistrarea mențiunii, nu înainte. Contractele cu furnizorii, angajările și anunțurile de inaugurare se așază în funcție de acest moment, cu o rezervă de câteva zile pentru eventualele completări.
După înregistrare: declararea la ANAF
Mulți administratori consideră treaba încheiată când primesc documentele de la registru. Urmează însă partea fiscală. Sediul secundar se declară și la ANAF. Potrivit site-ului ADISAF, din 1 ianuarie 2026, punctul de lucru în care lucrează permanent cel puțin un salariat se înregistrează fiscal cu formularul 060, în termen de 30 de zile. Regula este redată așa cum apare pe site la data documentării și se confirmă cu contabilul firmei înainte de deschidere.
Pasul este uitat tocmai pentru că vine după. Registrul și Fiscul sunt instituții diferite, cu formulare și termene diferite, iar îndeplinirea unei obligații nu o stinge pe cealaltă. Contabilul firmei trebuie anunțat din ziua în care se decide deschiderea, nu la sfârșitul lunii, când documentele ajung la el.
Tot după: autorizările cerute de activitate
Înregistrarea locației nu ține loc de autorizare. În funcție de ceea ce se întâmplă acolo, pot fi necesare autorizări suplimentare: sanitar-veterinare, PSI, de mediu sau de la primărie. O patiserie, un depozit de materiale și un birou de traduceri au nevoi complet diferite, iar lista se stabilește pentru fiecare caz în parte.
Aici se vede de ce verificarea spațiului se face înainte. Un spațiu care nu poate obține autorizarea necesară este un spațiu nepotrivit, oricât de convenabilă ar părea chiria. Întrebarea „ce autorizări cere activitatea și le poate primi acest spațiu?” se pune înaintea semnării contractului.
Când firma renunță la locație
Un punct de lucru nu dispare din evidențe odată cu predarea cheilor. Se desființează prin aceiași pași ca la deschidere: hotărâre, mențiune la Registrul Comerțului și declarație pe propria răspundere. Dacă procedura este omisă, firma continuă să figureze cu o adresă la care nu mai are drept de folosință, iar datele ei oficiale nu mai corespund realității.
Pașii și actele pentru ambele operațiuni sunt descrise la serviciul ADISAF pentru deschiderea sau închiderea unui punct de lucru. Firma nu reprezintă Registrul Comerțului și nu este instituție a statului; rolul ei este pregătirea și coordonarea dosarului.
Patru greșeli semnalate frecvent
Erorile pe care site-ul ADISAF le notează la punctele de lucru se leagă între ele. Cine confundă punctul de lucru cu sediul social ajunge să desfășoare activitate la o adresă nedeclarată, de regulă „provizoriu”, până când provizoratul durează un an. Autorizările sunt omise, fiind tratate ca o formalitate de rezolvat cândva, iar sediul secundar rămâne neînregistrat la Fisc.
Cauza este comună: deschiderea este privită ca un singur gest, semnarea contractului de închiriere, când de fapt are un înainte, un în timpul și un după. Administratorul care își notează cele trei etape, cu termenele lor, ajunge să deschidă ușa magazinului, a depozitului sau a atelierului cu actele în ordine.